Spaimă? Ciudat? Neliniște?
Poți simți orice cât timp aștepți să se deschidă ușa avionului.
Agitație, zgomot și aglomerație.Asta vezi de cele mai multe ori la aterizare. Fiecare se ridică și se pregătește de plecare. Oricine își dorește să ajungă mai repede acasă, mai ales când este ora 2:20 noaptea.
Cu toate că era totul lejer și oamenii nu erau mulți, mă aștepta o coadă imensă, jandarmi, poliție, asistență medicală și o vamă de trecut.
Norocul îmi surâdea totuși. Copilul mi-a oferit bilet în primul rând și controlul a durat puțin. Am completat o declarație, un chestionar, ni sa luat temperatura și mi s-au pus o serie de întrebări.
Romford, Londra, nu era o zonă roșie și noi nu prezentam simptome ale temutului virus. Nu am fost pusă în situația de a pleca cu ambulanța sau poliția, dar mă așteptau 2 săptămâni de izolare.
Singurătatea nu a fost un prieten bun pentru mine în trecut, de aceea simteam neliniștea cum îmi traversa fiecare celulă.


Aveam proviziile făcute, iar casa era aceeași, dar am pășit altfel în ea. Cei 4 ani de Anglia se încheiau și singurătatea mea începea. Nu îmi mai era frică. Sotul meu știa să mă liniștească și să ma facă sa văd lucrurile realist. Mă obișnuisem. Dar ce să vezi. Într-o noapte am avut o peripeție. Mi se spărsese țeava de la chiuvetă și era totul numai apă.
Am învățat sa repar, și mă bucuram că totul e Ok dar boilerul mi se stricase între timp. Asta este. Toate trec. Am trecut oarecum de la un confort la altul. Dar sunt o fire care se adaptează.
Ce devine enervant în această perioadă? Păi patrulele de jandarmi și vizitele organelor de poliție. Nu sunt ei de vină. Își fac doar treaba. De vină sunteți voi, cei care nu respectați regulile și îi faceți pe ceilalți sa le aplice mai repede și să mărească pedepsele.
Televizorul devine cel mai bun prieten,iar cafeaua la pat devine din ce in ce mai gustoasă. Nu vă plângeți , bucurați-vă de aceste zile, Acordați-vă timp și respectați ce vi se cere. O lume nu se schimbă de pe o zi pe alta, iar o situație nu poate deveni bună dacă nu lăsăm lucrurile să se îndrepte.
Ce mi se pare cel mai amuzant în toată povestea asta? Că mi se lasă o plasă în portă și eu trebuie să o iau, că vecinii se feresc de mine și poștașul îmi vorbește din colțul străzii.


Nu trebuie să vă panicați. Frica nu aduce lucruri bune, iar lipsa respectului față de societate o să aducă dezastre în lume.
Priviți părțile bune. De exemplu planeta respiră! Se bucură de putina poluare și liniștea de pe străzi. Toată această experiență va scrie istorie pentru mine, pentru tine și poate învățăm să iubim viața, libertatea și să apreciem totul. Consider că, această perioadă va rezolva mai multe probleme ale lumii, cum ar fi risipirea alimentelor, respectarea igienei și scăderea gradului de poluare. Merită să ne sacrificăm. Poate nu pentru noi, dar pentru urmașii noștri, da.