În copilărie nu primeam tot ceea ce vedeam eu și consideram că este bun pentru mine. Primeam fix ce aveam nevoie, dar eu nu îmi dădeam seama.
Țin mine, că îmi doream o păpușă Barbie și o treceam pe toate scrisorile către Moșul. Iar când așteptarea aia mă omora și într-un final ajungea și moșul, Barbie a mea se transformase într-o păpușă mare, din material textil și cu ochii ațintiți asupra mea. Dezamăgirea se instala repede în mintea mea de copil.
Iar într-un alt an, tot repetam că am nevoie de un urs mare de pluș, să stau cu el când mami și tati erau la job. Când deja eram plictisită de lungile minute de așteptare, mama mă strigă și îmi spune că Moșul mi-a lăsat cadoul în bucătărie. Cobor repede, surpriza era deja mai dezamăgitoare decât în cazul păpușii. Găsesc un ursuleț albastru închis într-un cuptor cu microunde.

Cadou realizat la comandă.
https://instagram.com/joyincolours_?igshid=palsal2ti1nq


Acum… privesc cu nostalgie în trecutul acela frumos și plin de însemnătate. Tot ce primisem era simplu, atât de simplu încât era tot ceea ce îmi trebuia. La cuptorul cu microunde îmi încălzeam mâncare când părinții mei erau plecați, iar jucăriile erau fix ce alți copii nu primeau. Eu nu eram ca ei și sunt mândră ca am avut o copilărie frumoasă.

https://www.instagram.com/andreea_zdircea/?family_bridges_funnel_id=CCscBZbONrONprR7&family_bridges_source_surface=fb_profile


M-am obișnuit să fiu simplă, cu așteptări mărunte, dar pline de originalitate și iubire. Am optat pentru cadouri cu puternică însemnătate sentimentală iar când am descoperit sticluțele de la Joyincolours_ am văzut munca pentru niște obiecte atât de prețioase. Păstrarea lor e ușoară iar amintirea lor rămâne. În ziua de astăzi, se pune accent pe lucruri scumpe și se afișează totul cu fală . Acest fenomen trezește invidie și ură, pentru oamenii care au o situație materială modestă.
Hai să ne dăruim lucruri simple. Vă provoc să veniți cu idei originale și aștept comentariile voastre pe Instagram și aici.